Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Istoric
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Vasilați-Popești, făcea parte din plasa Negoești a județului Ilfov și era formată din satele Popești, Pârlita, Prosanicu, Stoenești-Văcărești și Vasilați, având în total 2319 locuitori. În comună funcționau două mori cu apă, o școală mixtă și două biserici (la Popești și la Vasilați). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Budești a aceluiași județ, având în satele Pârlita, Popești, Stănești și Vasilați o populație de 5050 de locuitori.
În 1950, comuna a fost transferată raionului Oltenița din regiunea București, iar în 1964 satul Pârlita a primit numele de Nuci. Comuna a revenit la județul Ilfov, reînființat, în 1968, cu numele de Vasilați. Tot atunci, comuna a inclus și satul Gălbinași, comuna Gălbinași fiind desființată. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași. Satul Gălbinași s-a separat din nou în 2005, pentru a reînființa comuna Gălbinași.
Scurt istoric al Primăriei din comuna Vasilați
Din punct de vedere istoric, comuna Vasilați se constituie în anul 1864 când domnitorul Al. I. Cuza promulgă Legea comunelor din 4/12 aprilie. De atunci din comuna Vasilați fac parte satele Pârlita, Popești și Tântava.
Tot această lege impunea ca fiecare comună „să aibă o casă a comunei numită Primărie” (C. II, art. 10).
În cap. III art. 18 se arată că administrarea treburilor fiecărei comune este încredințată unei persoane/unui magistrat numită primar.
Înainte de a doua conflagrație mondială se găsesc în comuna Vasilați doi primari care au desfășurat o activitate susținută pentru binele comunității. Unul din ei era Constantin (Tică) Rădulescu care provenea din clasa boierească, iar al doilea, Constantin Popescu, bunicul politicianului Călin Popescu Tăriceanu.
După pierderea bătăliei pentru București pe Neajlov și Argeș trupele de ocupație au jefuit localitatea, bulgarii au jefuit Primăria distrugând actele, iar nemții au instat aici o comandură care colecta alimente și le expedia în Germania.
Inițial, imobilul Primăriei era alcătuit din 3 încăperi spațioase, dar greu de încălzit în anotimpul rece. Ele rămân așa până în anii 1986-1987 când este desemnat ca primar al comunei Ghiță Vasile cunoscut ca gospodar și bun organizator. Acesta reface partiția încăperilor din interiorul Primăriei, le micșorează, le dotează pe toate cu sobe de terra-cotă și le face mai călduroase.
În perioada comunistă, termenul de Primărie va fi înlocuit cu cel de Consiliul Popular sau Sfatul Popular, iar primarul era numit de către organele județene de partid.
După 1989 Primăria a fost extinsă spre vest, adăugându-i-se un coridor cu două birouri pe partea stângă, o casierie, o bucătărie și o sală de ședințe pe partea dreaptă.